De ce e important să cunoaștem diferența dintre bas, bariton și tenor? Păi nu e neapărat important. Dar în primul rând ține de cultura generală și în al doilea rând, din faptul că există aceste clase sau grupe de timbru vocal se poate deduce că indiferent de voce, mai subțire sau mai groasă, poți face o carieră în muzică. De exemplu, dacă aveți un copil cu ureche muzicală și căruia îi place să cânte, atunci puteți să-i dați niște cursuri de canto care să îl învețe să-și pună în valoare vocea, chiar dacă, să zicem, e băiat și are o voce mai subțire sau e fată și are o voce mai groasă, pentru că fiecare registru vocal poate fi exploatat, existând un loc pe scenă pentru orice cântăreț.
Iată încă câteva caracteristici vocale, în afară de timbru:
- Ambitusul (sau întinderea) este dat de sunetul cel mai înalt și cel mai grav pe care îl poți emite. Adică, limitele timbrului tău vocal.
- Testura este partea de întindere (discutată anterior) în care poți cânta confortabil. De exemplu, poate că poți urca foarte sus cu vocea, dar îți este oarecum greu să cânți la acea tonalitate.
- Volumul (sau amploarea) vocii este determinat în primul rând de cavitățile rezonatorii ale gurii. Anumite conformații anatomice pot face ca spațiile de rezonanță ale cavității bucale să fie mai mari, iar vocea să vibreze multiplu, în sunete armonice. Evident că diverse instrumente muzicale (ca gongul) sau locuri tradiționale pentru muzică (anumite temple asiatice construite după niște criterii clare) exploatează și ele exact aceste rezonanțe vocale.
- Intensitatea vocii este dată de puterea de emisie, care depinde de capacitatea pulmonară și elasticitatea mușchilor cavității toracice.
Un copil talentat la muzică poate, sub ghidarea unui profesor sau instructor competent, să-și dezvolte acele calități ale vocii care să-l facă apoi, cine știe, o nouă stea pe scena muzicală. Vârsta minimă de la care se poate apuca de studiul muzicii este cam 5-6 ani iar mentorul său trebuie să fie competent, altfel elevul riscând să-și strice corzile vocale (care sunt încă în dezvoltare la acea vârstă, și poate și mai târziu).
În lipsa vocii, un copil cu ureche muzicală poate alege, de exemplu, să urmeze un curs de pian sau un curs de vioară. Din nou, de ce este important să urmeze un astfel de curs? Pentru că poate va ajunge să profeseze într-un domeniu care îl pasionează. Ideea din subtext este că dacă aveți un copil care își dorește să urmeze astfel de cursuri, fie cursuri de canto sau cursuri de pian, sau de muzică în general, nu faceți un lucru rău dându-l la ele, iar banii nu sunt irosiți. Nu vă gândiți că în ziua de azi un artist moare de foame, că nu-i așa. În cel mai rău caz, dacă nu va face o carieră muzicală, va putea ajunge profesor de muzică, ceea ce-i chiar decent. În plus, studiul muzicii îl va apropia și de alte domenii ce au legătura cu arta și în care-și poate descoperi talente sau afinități nebănuite.
Am un prieten și fost coleg de generală, artist. Pictură, în principal. A pictat într-o vară interiorul unei biserici. A făcut mai mult decât câștig eu în doi ani. Iar un cântăreț, chiar dacă nu-i foarte cunoscut, merge o dată la o petrecere sau la un concert și-și face banii pe câteva luni.