Tenor, bariton și bas

Până acum, eu aveam impresia că baritonul este cel cu o voce bărbătească, groasă. Voce baritonală, adică voce groasă. Recent am aflat că de fapt baritonul este ca timbru între bas și tenor. Tenorul are cea mai înaltă voce, basul cea mai groasă iar baritonul este între ei. Am găsit și un clip amuzant, cu vocea unui bas versus cea a unui tenor: :)


De ce e important să cunoaștem diferența dintre bas, bariton și tenor? Păi nu e neapărat important. Dar în primul rând ține de cultura generală și în al doilea rând, din faptul că există aceste clase sau grupe de timbru vocal se poate deduce că indiferent de voce, mai subțire sau mai groasă, poți face o carieră în muzică. De exemplu, dacă aveți un copil cu ureche muzicală și căruia îi place să cânte, atunci puteți să-i dați niște cursuri de canto care să îl învețe să-și pună în valoare vocea, chiar dacă, să zicem, e băiat și are o voce mai subțire sau e fată și are o voce mai groasă, pentru că fiecare registru vocal poate fi exploatat, existând un loc pe scenă pentru orice cântăreț.

Iată încă câteva caracteristici vocale, în afară de timbru:

• Ambitusul (sau întinderea) este dat de sunetul cel mai înalt și cel mai grav pe care îl poți emite. Adică, limitele timbrului tău vocal.
• Testura este partea de întindere (discutată anterior) în care poți cânta confortabil. De exemplu, poate că poți urca foarte sus cu vocea, dar îți este oarecum greu să cânți la acea tonalitate.
• Volumul (sau amploarea) vocii este determinat în primul rând de cavitățile rezonatorii ale gurii. Anumite conformații anatomice pot face ca spațiile de rezonanță ale cavității bucale să fie mai mari, iar vocea să vibreze multiplu, în sunete armonice. Evident că diverse instrumente muzicale (ca gongul) sau locuri tradiționale pentru muzică (anumite temple asiatice construite după niște criterii clare) exploatează și ele exact aceste rezonanțe vocale.
• Intensitatea vocii este dată de puterea de emisie, care depinde de capacitatea pulmonară și elasticitatea mușchilor cavității toracice.

Un copil talentat la muzică poate, sub ghidarea unui profesor sau instructor competent, să-și dezvolte acele calități ale vocii care să-l facă apoi, cine știe, o nouă stea pe scena muzicală. Vârsta minimă de la care se poate apuca de studiul muzicii este cam 5-6 ani iar mentorul său trebuie să fie competent, altfel elevul riscând să-și strice corzile vocale (care sunt încă în dezvoltare la acea vârstă, și poate și mai târziu).

În lipsa vocii, un copil cu ureche muzicală poate alege, de exemplu, să urmeze un curs de pian sau un curs de vioară. Din nou, de ce este important să urmeze un astfel de curs? Pentru că poate va ajunge să profeseze într-un domeniu care îl pasionează. Ideea din subtext este că dacă aveți un copil care își dorește să urmeze astfel de cursuri, fie cursuri de canto sau cursuri de pian, sau de muzică în general, nu faceți un lucru rău dându-l la ele, iar banii nu sunt irosiți. Nu vă gândiți că în ziua de azi un artist moare de foame, că nu-i așa. În cel mai rău caz, dacă nu va face o carieră muzicală, va putea ajunge profesor de muzică, ceea ce-i chiar decent. În plus, studiul muzicii îl va apropia și de alte domenii ce au legătura cu arta și în care-și poate descoperi talente sau afinități nebănuite.

Am un prieten și fost coleg de generală, artist. Pictură, în principal. A pictat într-o vară interiorul unei biserici. A făcut mai mult decât câștig eu în doi ani. Iar un cântăreț, chiar dacă nu-i foarte cunoscut, merge o dată la o petrecere sau la un concert și-și face banii pe câteva luni.

Videochatul și discriminarea bărbaților

Haideți să vă zic cea mai tare chestie pe care ați auzit-o astăzi: în societatea modernă, bărbații sunt discriminați! Știu că fetele o să sară în sus că cum, că nici vorbă, că fix invers, dar n-au dreptate. Pe vremuri, într-adevăr, femeia era privită ca fiind inferioară bărbatului, dar astăzi nu numai că ea este privită ca egala lui, ci chiar în unele domenii este cu mult avantajată. De exemplu, domeniul videochatului.

Știu că este un subiect sensibil, care pe mulți o să-i facă să ridice o sprânceană, dar realitatea e realitate: din videochat se câștigă mulți bani. Este și o muncă foarte ușoară. Practic, singurele calități care ți se cer pentru a profesa în domeniul videochatului sunt aspectul fizic plăcut (sau frumusețea) și lipsa de inhibiții. Iar prima calitate nu este o condiție sine qua non, deoarece există și bărbați care au fantezii cu femei mai plinuțe, sau cu ten mai închis sau etc, așadar există loc pentru fiecare tipologie fizică în această nișă. Singura chestie care rămâne esențială este să nu ai prejudecăți și să reușești să-ți seduci clienții.

Acești clienți se află probabil peste mări și oceane, dar sunt aduși în fața ta prin internet. Așadar, jobul îți asigură totodată și respectul pentru propriul tău corp, care nu este atins de niciun bărbat cu care conversezi, decât eventual în imaginația lui, la nivel de fantezie. Ori asta nu cred că se pune. :) Mai mult, programul e flexibil și condițiile de job sunt superbe (pozele din articol sunt luate de pe studioul de videochat din linkuri, asta ca să vă faceți o idee). Și pentru toate astea, primești o groază de bani. Ok, chiar dacă presupunem că anunțurile de pe net sunt exagerate, chiar dacă luăm doar jumătate din sumele listate acolo, tot e mai mult decât câștigă un șef sau un directoraș de firmă, cu școală, 15 ani experiență și o grămadă de responsabilități. Și fără nici un pic de timp liber.

Ne-am putea gândi că un job atât de bănos și avantajos se va găsi foarte, foarte greu. Ei bine, nu! Pentru că mereu dai peste anunțuri cu angajari modele videochat Bucuresti în condiții de lux. Bine bine, o să ziceți, dar poate nu în toate orașele țării există astfel de studiouri, deci anunțurile sunt valabile doar pentru fetele care locuiesc în capitală! Și ați avea dreptate. Dacă n-ar exista posibilitatea de cazare gratuita la videochat, într-o "locație" centrală din București, pentru cele care vin din provincie! Repet: cazare gratuită în centrul Bucureștiului, pentru cine vine din altă localitate a țării! În care domeniu ați mai auzit voi să ți se ofere apartament dacă te angajezi la ei? Poate dacă te angajezi pe post de director la Apple, gen.

Pe bune, aceste joburi în videochat sunt reale, există, că altfel nu s-ar obosi nimeni de nebun să facă site-uri și să dea anunțuri de angajare, iar studiourile serioase oferă condiții legale, cu taxe plătite la stat, totul în regulă. Dar au o singură condiție, limitare sau restricție: nu primesc decât fete. Ați văzut voi anunțuri de videochat pentru bărbați? Eu nu. În compensație, ce joburi sunt disponibile doar bărbaților? Păi niciunul, că peste tot se acceptă și femei. Acum există femei și în poliție sau armată. Eventual, dacă mă duc la săpat de șanțuri sau în construcții, am șanse mai mari să fiu angajat înaintea unei fete, pe motiv că sunt mai puternic. Ăsta e marele meu avantaj, ca bărbat? Că pot obține mai ușor un job de salahor?

Așa că, fetelor, să nu vă mai aud că sunteți defavorizate! În realitate, cei discriminați la ora actuală suntem noi, bărbații.

Ce este un sistem ERP?

Ați auzit de Microsoft Office? Pariez că da, după cum pariez că o mare parte dintre cei care aveți joburi la birou folosiți măcar unul dintre produsele din suita Office, probabil Word sau Excel. Microsoft este blamată de multă lume pentru hibele pe care le avea Windowsul (mai ales în trecut, că versiunile noi sunt foarte stabile), dar pe partea de business, orice om serios folosește Office-ul lor, fără discuție. Excelul de la Microsoft, deși costă, nu este doar cel mai bogat în opțiuni, dar și cel mai rapid (pornește aproape instantaneu) și lipsit de erori. Suita Office constituie prima treaptă a unui sistem ERP.

Programe ca Word, Excel sau PowerPoint sunt foarte bune pentru redactarea anumitor referate, trasarea anumitor grafice, construcția anumitor tabele și monitorizarea evoluției vânzărilor sau diverse alte analize de birou, fiind tocmai de aceea folosite cu succes în cadrul aproape oricărei firme, inclusiv de la noi din România. Dar în cadrul unei firme care-și ține evidența pe calculator, ai nevoie de nșpe grafice, nșpe tabele, o mulțime de statistici. Ce-i lipsește suitei Office este tocmai elementul coagulant care să o transforme într-o soluție de ansamblu, care să poată gestiona toată activitatea firmei respective.

Ceva mai puțină lume știe că Microsoft a creat o astfel de soluție universală, practic un sistem de cloud erp numit Microsoft Dynamics NAV, având în centru clasicul Office (ilustrat în clipul video de mai jos). ERP vinde de la enterprise resource planning și denotă faptul că sistemul în cauză este adecvat pentru companiile mici și mijlocii. Iar cloud vine de la faptul că toate datele sunt păstrate în spațiul virtual (pe serverele Windows Azure, foarte fiabile). Ce face acest sistem? Este practic o aplicație coerentă care vă poate stoca toată activitatea firmei într-un mod unitar și eficient. Evident, având datele salvate acolo, beneficiați de o mulțime de instrumente de analiză și planificare foarte bine gândite astfel încât să fie cât mai simple și utile, pe care le puteți apela dintr-o unică interfață și care sunt foarte ușor de folosit.

Faptul că sunt în cloud le face imune la eventualele căderi de curent sau la stricarea calculatoarelor din sediul firmei dvs și vă dă posibilitatea de a fi productivi chiar și când sunteți acasă sau în concediu, conectați în aplicație doar prin intermediul tabletei sau a telefonului mobil. Evident, există o curbă necesară învățării acestui sistem, dar există și variante românești, construite pe platforma oferită de Windows, care să vă asigure suportul necesar și să facă această tranziție sau învățare cât mai ușoară pentru dvs. Asta mai ales că vin cu două săptămâni de testare gratuită, ca să vedeți despre ce este vorba, înainte de a cumpăra.

De fapt și ca să fiu cinstit, eu știu de o singură variantă românească, respectiv cea din linkul de mai sus.

Românii și frica de psiholog

Dacă milionarii Occidentului merg la psiholog pentru orice fleac, lucru care a ajuns să fie parodiat în diverse producții hollywoodiene (vezi filmul Cu nașul la psihiatru), cred că românii se află la cealaltă extremă. Adică, au un soi de teamă sau de reținere atunci când vine vorba de o consultație psihologică. De ce? Probabil pentru că asociază domeniul psihologiei cu cel al psihiatriei și pornesc de la prejudecata că orice om care calcă pragul unui psiholog este apriori puțin sărit de pe fix (ambele raționamente fiind, evident, false). Ei bine, iată o ramură a psihologiei care n-are absolut nimic de-a face cu dereglarea psihică: terapia de cuplu.

După cum îi zice și numele, terapia de cuplu este o formă de terapie (adică de vindecare), ce operează la nivelul relațiilor de cuplu. Și ar trebui să beneficieze, prin asta, de aceeași atenție și considerație ca orice altă formă de terapie. Exact ca atunci când, dacă te doare capul sau burta, mergi la medic, atunci când ai probleme de cuplu, ai putea să iei în considerare vizita unui psiholog care se ocupă de așa ceva, pentru a preveni destrămarea relației și a reface armonia care exista la început. Cu toate acestea, câți români au curajul să accepte (în primul rând față de ei înșiși, deoarece vizita la cabinetul de psihologie este confidențială) faptul că au o problemă de cuplu și să încerce să o trateze, apelând la ajutorul unei persoane specializate?

Și totuși, nevoie de terapie de cuplu ar fi, și încă câtă! Dacă vă uitați în jurul vostru, o să observați, în pofida zâmbetelor false afișate de mai toată lumea, o mulțime de cupluri cu probleme. Uneori, aceste probleme nu sunt de azi de ieri, ci au cauze foarte profunde, care merg adânc în timp. De exemplu, deseori, încă de la începuturile unei relații, în patul conjugal dorm de fapt patru entități: bărbatul real și femeia reală, împreună cu proiecțiile lor, adică imaginea (falsă) pe care o are bărbatul despre partenera lui și imaginea (falsă) pe care o are femeia despre partenerul ei. Ignoranți la început cu privire la aceste false așteptări și proiecții nerealiste, pe măsură ce timpul trece și pasiunea inițială se domolește, cei doi vor ajunge să constate tot mai mult că omul de lângă ei, cu care poate s-au căsătorit și au un copil, este în realitate cu mult diferit de imaginea idilică pe care i-o construiseră la început. Evident, deși falia dintre cei doi devine aparentă abia târziu, în acest caz semințele ei au existat încă de la început. O vizită la psiholog chiar înainte de căsătorie, când totul părea că merge bine, i-ar fi ajutat pe cei doi să se înțeleagă mai bine unul pe celălalt, să aibă așteptări mai realiste unul de la celălalt și, eventual, să abordeze relația într-un mod mai înțelept.

Nu întotdeauna o relație trebuie să fie dureroasă pentru a necesita intervenția terapeutică a unui psiholog. De exemplu, există o mulțime de cupluri rutinate, plafonate, care au ajuns să își ducă viața dintr-un fel de obișnuință. În cazul lor, chiar dacă nu se poate spune că cineva suferă, nici nu mai putem vorbi de iubire și de fericire, ce par ascunse în câteva amintiri estompate. Reaprinderea pasiunii de început ar putea da un nou suflu acelor cupluri, dar cine s-o facă, dacă cei doi nu doresc să apeleze la ajutor? Alteori, soțul, de exemplu, este infidel. Desigur, soția va simți impulsul de a da vina pe soț ("De ce să mergem la psiholog? N-are ce să ne spună, e clar că tu ești de vină! Du-te tu la psiholog! Eu mă duc la mama!"), fără să se gândească că infidelitatea soțului arată că el a găsit în afara relației ceva ce îi lipsea în relație și că dacă acel ceva nu i-ar fi lipsit, n-ar fi avut niciun motiv să calce prin străchini.

Și exemplele pot continua la nesfârșit. Este oare o relație de iubire mai puțin importantă decât una de sănătate? Sper că veți fi de acord cu mine că nu. Este paradoxal modul în care românii pun iubirea pe primul loc (mai ales pe Facebook), dar evită să o îngrijească la fel cum îngrijesc florile din grădină și le plivesc de buruieni, să comunice în cuplu, să-și recunoască deschis eventualele probleme sau neîmpliniri și chiar să apeleze la sfatul unui prieten psiholog, pentru că asta este în primul rând psihologul, un prieten avizat.

Probabil că un psiholog ar putea explica mai bine decât mine fobia românilor pentru cabinetele cu prefixul „psiho” și utilitatea nobilei sale profesii. Din nefericire, foarte puțină lume îi va trece pragul, pentru a-i asculta aceste explicații.

Cât câștigă un vânzător de haine?

De circa 5 minute mă preocupă o întrebare ardentă: cât de mult câștigă un vânzător de haine? La ce mă refer: în orașul meu, ca și al dvs, există cu siguranță mai multe magazine unde se vând haine. Haine de bărbați, haine de femei, încălțăminte, ciorapi, șosete, blugi, costume, rochii, echipamente sport, în fine, tot ce ține de domeniul vestimentar. De regulă, aceste haine sunt relativ scumpe, în sensul că, cu un salariu obișnuit, nu ți le permiți în fiecare lună, sau în orice caz nu tot ce ți-ai dori. Aparent, te-ai putea gândi că o mare parte din banii pe care îi plătești pe acele haine merg mai departe, către producător, adaosul patronului de la magazinul tău fiind mic. Și totuși, asta să fie oare realitatea?

Întrebarea mi-a apărut în minte după ce am vizitat site-ul unui depozit de haine angro aduse din Occident. Hainele sunt de firmă și au niște prețuri de te lasă mască. Sunt sortate pe diverse categorii, se cumpără la sac, iar prețul este per kilogram. De exemplu: un sac cu haine mix pentru adulți costă 27 de lei (plus TVA) pe kg. Sau jachete ușoare damă, 25 de lei pe kg. Tricouri sportive unisex 18 lei pe kg șamd. Țineți cont că hainele sunt sortate pe categorii și sunt de calitate superioară. Transportul pentru mai mulți saci e gratis.

Nu sunt sigur cât costă o haină nouă de firmă (de la producător), dar pe raft costă foarte mult. Ca client, dacă nu ai mari pretenții, poți să te îmbraci cu una luată la mâna a doua, pentru niște sume derizorii (prin comparație). De exemplu, să zicem că îți iei o fustă de primăvară nouă, de firmă, pe care dai câteva sute de lei. Calitatea de a fi nouă are efect doar la primele purtări. După ce o porți de două ori, fusta și-a pierdut deja această calitate, așa că acum este o fustă deja purtată, deja folosită. La fel de bine puteai s-o iei la mâna a doua de la bun început, adică purtată, pentru numai câțiva zeci de lei în loc de câteva sute.

Iar românii observă lucrul ăsta. În zona mea este o piață unde vin țigani cu haine foarte foarte ieftine. De exemplu, geci groase, de iarnă, cu fermoar, capișon, buzunare etc, la 5-10 lei bucata! Nu vă aburesc, oricât de incredibil pare. Din păcate, multe sunt murdare, unele rupte, adică este clar că n-ai nicio siguranță că ele n-au fost culese din gunoaie, gen. Poate cine se respectă nu va cumpăra de la ei. Și poate la voi nu există astfel de piețe. Dar față de un magazin cu haine noi și scumpe, soluția unor haine angro second hand este o opțiune care ar putea atrage cea mai mare parte a clienților: aceia care nici n-au bani să umble doar la costum Armani, nici nu vor să-și cumpere haine de la țigani. Și vor ceva de firmă/calitate.

Cred că ce vreau să zic este că dacă aș avea un magazin vestimentar, mi-aș face un raion pentru astfel de haine second de firmă, aduse la sac și plătite la kilogram. Dar bune.

Idei de afaceri în 2018: asociație de meseriași

Acum câțiva ani buni, Silviu Prigoană, întrebat la televizor despre ce domenii mai sunt profitabile în zilele noastre, dădea, la sfaturi de afaceri, domeniul prestărilor de servicii. Ei bine, dacă mă uit în jurul meu, constat că avea dreptate. Serviciile au funcționat și vor funcționa întotdeauna. Gândiți-vă de exemplu la cât de greu vă ajung coletele comandate online, fapt care arată că este loc de profit pe nișa serviciilor de curierat. Dar unul dintre domeniile abordabile de către un om obișnuit, fără prea multă școală, este cel al meseriilor: instalator, electrician etc.

Indiferent de condițiile economice, creștere sau recesiune, indiferent de nivelul de trai, întotdeauna va fi ceva de construit sau de reparat pe la casa omului. Uneori nu trebuie să fie lucruri majore. De exemplu, mama a fost la o reuniune de familie, cu frații și surorile ei, la țară, și cineva le-a făcut poze cu telefonul. I-am scos două din acele poze pe hârtii A4 și pentru că arătau foarte bine, a vrut să le înrămeze. Soluția a venit de la un fel de asociație de oameni pricepuți la diverse, intitulată Micii Meseriași, care i-au făcut tablourile dorite dar, la nevoie, i-ar fi putut printa niște cărți de vizită sau repara ceva prin casă.

Ideea nu e doar specifică Ardealului. De exemplu, văd că în București există o echipă de instalatori, electricieni, zugravi, zidari etc, respectiv 07handyman, care, tot așa, îți rezolvă orice problemă din casă, prompt și eficient, în mod profesionist. Ți se sparge sau înfundă o conductă de apă, ai nevoie de înlocuirea unui robinet etc, îi suni și trimit un om sau o echipă la tine, totul legal, au autorizații și îți oferă garanție de doi ani pe lucrarea efectuată. Ai peste două luni o problemă cu instalația electrică sau cu altceva? Apelezi tot la ei. De fapt, handyman s-a extins și în alte mari orașe din țară, fapt care arată că au avut succes.

Și asta e una din ideile de afaceri nu doar nefalimentare, ci chiar care se pot dovedi o mină de aur: mai mulți instalatori, electricieni șamd, într-un cuvânt meseriași, se asociază și își fac o mică firmă prin care prestează servicii în zonă. Faptul că sunt mai mulți și că se pricep la orice i-ar face foarte populari extrem de repede. Iar seriozitatea și serviciile de calitate le-ar aduce foarte mulți clienți (și evident bani), pentru că pe net foarte mulți oameni se plâng de instalatorul care nu se prezintă la ora programată, de electricianul care acuză cât de prost a lucrat cel de dinaintea lui, de meseriași neserioși, de lipsa acută de meseriași.

Sigur, trebuie să știi meserie și să fii dispus să muncești. Dar ar merge.

Transport cu microbuzul în Germania

Scaune rabatabile, aer conditionat, incalzire in scaune, prize individuale, sistem audiu video. Ce au toate aceste sintagme în comun sau unde le-ai putea găsi pe toate, la pachet? Răspunsul este: pe https://zgr.ro/transport-persoane-romania-germania/. Site-ul din link oferă curse regulate, chiar zilnice din România spre Germania (și de mai multe ori pe săptămână din Germania spre România) în condiții foarte bune. La așa condiții, te poți aștepta la prețuri mari, nu? Ei bine, Zgr se laudă cu prețuri cu până la 60% mai mici decât concurența.

Din punctul meu de vedere, atunci când vorbim de niște servicii, orice tip de servicii, și aici intră evident și serviciile de transport, unul dintre lucrurile pe care trebuie ca prestatorul să le ofere este siguranța. De exemplu, siguranța că ai o cursă care pleacă la o anumită zi, la o anumită oră și că te poți baza pe acest program, care nu se schimbă mai mereu. Mulți oameni preferă să meargă chiar cu o firmă mai scumpă, atât timp cât aceasta le oferă flexibilitatea și siguranța dorită. Zgr are curse microbuze catre germania în fiecare zi, lucru care e extrem de avantajos și flexibil, și oferă asistență telefonică non-stop, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. În plus, condițiile sunt foarte bune, după cum spuneam anterior, iar în preț (care este mai mic decât media de pe piață) este inclus un bagaj de 40 de kg. Deci nu doar siguranță și flexibilitate, ci și curse ieftine. Ce ți-ai putea dori mai mult? Ei bine, asta nu e tot.

Am lăsat la urmă partea cea mai interesantă. Cireașa de pe tort o constituie faptul că un transport romania germania cu Zgr.ro te duce direct la destinație. Adică, microbuzul te lasă direct la adresa la care vrei să ajungi! Este un avantaj uriaș, din motive pe care nici n-are rost să le detaliez. Dar, ca simplu exercițiu de imaginație: ajungi într-un oraș mare dintr-o țară străină, pe care nu-l cunoști. Fără să fii de-al locului, riști să fii luat în primire de niște taximetriști țepari, care te vor stoarce de bani, sau le creezi probleme rudelor, care trebuie să te aștepte acolo etc. Bani și timp pierdut în plus. Față de situația în care cobori din microbuz direct la domiciliu. Partea cu transportul până la adresa unde vrei să ajungi mi se pare cea mai tare, pentru că nici măcar cursele din România nu te duc la domiciliu!

Pare prea frumos ca să fie adevărat? Personal n-am călătorit cu Zgr Tour, dar pe site-ul lor veți găsi toate aceste detalii, alături de multe altele. Mă gândesc așadar că informația asta poate fi utilă celor care au de făcut curse Germania-România și invers, sau celor care au de trimis diverse pachete în afara țării. S-aveți un drum bun! :)

O firmă demnă de admirație: Casio

De mici ne naștem și creștem cu anumiți idoli, cu anumite modele și cu anumite preferințe. De obicei, ca băieți, idolii își găsesc expresia în anumiți jucători de fotbal. Apoi, la pubertate, în anumiți cântăreți. Și aproape toți devenim, încă de mici, fani înfocați ai mărcilor pe care le avem prin casă (de exemplu, cumpără-i copilului tău un laptop ASUS și vei vedea cum în scurt timp se ceartă cu alții, susținând că ASUS e cea mai tare firmă de laptopuri). Dar, pe măsură ce timpul trece, gusturile și preferințele se distilează, se rafinează și se maturizează la rândul lor (hopefully), iar astăzi vă pot spune că, deși nu sunt fanul niciunui brand, una dintre firmele spre care privesc admirativ este Casio.

Casio este un concern japonez care produce diverse mărci electronice, poate cea mai cunoscută pentru celebrele calculatoare de buzunar. Admirația mea pentru firma asta se naște din multele elemente inovative ale produselor lor. Ceva mai puțină lume știe, de exemplu, că deși n-au scos niciodată un aparat foto de tip DSLR sau mirrorless, adică cu senzor mare, cei de la Casio au o gamă de aparate foto compacte, numită Exilim, care a "împins" industria foto înainte. De exemplu, Casio a scos primul aparat foto cu grosimea de 10 milimetri (când toți competitorii aveau 15-25 mm), primul aparat foto digital de 10 megapixeli și probabil primul și singurul aparat foto care poate captura peste o mie de cadre pe secundă. Dar, evident, nu putem vorbi despre Casio fără a aminti, măcar în treacăt, modelele lor de ceasuri care i-au făcut de asemenea renumiți.

Numai că eu nu vreau să vorbesc doar în treacăt de ele, pentru că, de fapt, ceasurile constituie al doilea subiect al articolului de față. Cred că societatea modernă de consum în care trăim ne face victime ale intereselor comerciale de tot soiul și că de multe ori produsele pe care le cumpărăm nu se ridică la înălțimea așteptărilor sau la nivelul la care au fost promovate. Iar ceasurile sunt un foarte bun exemplu în această direcție. Toată lumea știe că există ceasuri bărbătești și ceasuri de femei la prețuri exorbitante. Există firme producătoare, ca Citizen, ale căror ceasuri le găsim începând de la 700 de lei. Iar de ceasurile Rolex nici nu mai vorbesc. De ce? Pentru că, zice-se, aceste ceasuri sunt de lux, au forme mai stilizate, o curea mai artistică șamd, elemente ce pun în evidență masculinitatea, în cazul ceasurilor de bărbați, sau feminitatea, în cazul ceasurilor femeiești. Hmm... pe bune?

Serios acum: sau câteva mii de lei pe un ceas bărbătesc doar pentru că el arată mai nu-știu-cum? Nu vi se pare că, undeva, cineva vă prostește? Din punctul meu de vedere, un ceas este un instrument care îți arată ora exactă. Utilitatea lui se oprește exact aici, așa că nu ar trebui cocoloșit și ținut pe post de bibelou, ci folosit la a-ți arăta ora. De când s-au descoperit aplicațiile rezonante ale cristalului de curaț, orice ceas mai de doamne-ajută îți poată arăta ora exactă cu o precizie de un minut la 3 luni sau ceva de genul. În aceste condiții, dând o grămadă de bani pe un simplu ceas, când ai la dispoziție ceasuri barbatesti decente și accesibile, este pentru mine nu o dovadă de clasă și stil, ci una de prostie sau imaturitate.

Și de asta apreciez firma Casio. Pentru că au produse excelente, la prețuri decente. Da, există și ceasuri Casio scumpe sau foarte scumpe. Dar găsești și la 60 sau 70 de lei, adică un preț normal, onest pentru un ceas. Și partea bună este că sunt foarte elegante și la fel de precise ca ceasurile exorbitant de scumpe. Practic, Casio constituie o opțiune viabilă pentru un ceas care arată foarte bine, care e rezistent la șoc, care e sport, acvatic și cum vreți voi (au o întreagă tradiție și diverse linii sau game) și care este prezentabil, dar la un preț de bun simț comparativ cu competiția. Un lucru poate de ținut minte când vă căutați următorul model de ceas. Iar chestia cu ceasurile e valabilă și la celelalte produse ale lor.

Din păcate, nu prea sunt multe firme despre care să pot spune același lucru.

Unde găsești hoverboard-uri ieftine?

Am zâmbit puțin citind descrierea hoverboard-urilor de la Monkey Board:

Este un nou concept al distractiei, al inovatiei si poti sa inveti sa folosesti hoverboardul 6.5 inch in mai putin de 15 minute.

Am zâmbit pentru că țin minte că sorei mele, pe când era mică iar părinții ne-au luat niște patine cu rotile, i-au trebuit câteva săptămâni, dacă nu mai mult, până să învețe să se dea pe ele fără să se țină de perete și fără să meargă cu viteza melcului. Iar acelea erau patine cu câte 4 roți fiecare! Dar, evident, nu toată lumea e la fel, iar băieții în special vor aprecia un hoverboard electric 6.5 inch care poate fi stăpânit, literalmente, în circa 5 minute, cu condiția să nu-ți fie frică de el. Și-l vor aprecia și pentru designul lui unic, făcut să te transforme într-un mic Tarzan al junglei sau într-un maestru al unui gadget futuristic, din viitor!

Deși mic, un astfel de hoverboard este suficient de rapid cât să-ți trezească adrenalina la cote maxime (sau, într-un limbaj mai puțin strălucitor, cât să te facă să petreci zile de neuitat) și poate fi ușor de transportat. Asta în cazul în care te ia valul și te trezești că ai trecut granița cu el, și i s-au descărcat bateriile. :) În sfârșit, descrierea de pe site poate conține o mică greșeală: prețul trecut la subsol este de 1000 de lei, dar între timp modelele de acolo s-au ieftinit și costă, toate de pe pagină, 799 de lei (unele având până la 50% discount).

Motivul pentru care ai putea (și poate ar trebui) să-ți cumperi un hoverboard electric 6.5 inch (sau orice altă dimensiune, dacă-i până acolo) de pe Monkey Board (în opoziție cu a-l cumpăra din altă parte) este multiplu. În primul rând, prețul accesibil. În al doilea, nu te-ai săturat de plăcile simple, monotone, de aceeași culoare, pe care le au colegii și prietenii tăi? Dacă tot îți cumperi o placă electrică, măcar ia-ți una strălucitoare, care să iasă în evidență, care să rupă gura târgului, cum se zice pe la noi. Iar cele de pe site-ul ăsta sunt toate făcute parcă să se muleze pe cele mai extravagante, nebunești sau insolite preferințe ale tinerilor. Unele sunt cu motive din junglă, altele metalizate, altele arată ca niște aparate SF.

Dar dincolo de toate, motivul principal este de ordin practic. Și el ține de faptul că oamenii de aici s-au axat pe un domeniu de care sunt pasionați și astfel se ocupă nu doar cu comercializarea acestor hoverboard-uri, ci și cu reparația lor, în caz că se strică. Și știi cum e, uneori e de ajuns să se strice un condensator sau un "rulment" :) pentru ca placa să fie numai bună de aruncat. Și de ce să dai încă 800 de lei, când o poți repara pentru mult mai puțin? Nu în ultimul rând, faptul că se ocupă de reparații îți dă și o minimă garanție că probabil se pricep și deci vând hoverboard-uri și plăci bune, nu rebuturi.

Sigur, este doar o sugestie teoretică, că eu nu mai sunt la vârsta la care să le cumpăr și să le folosesc sau probez. Alegerea îți aparține.

Punctul acela fix de pe tavan

Nu știu alții cum sunt, dar eu am un punct fix pe tavan. Din toată casa, punctul ăla fix de pe tavan, de deasupra biroului meu, e locul în care mă reculeg, mă detașez de orice problemă și, eventual, locul de unde îmi vine inspirația pentru un nou articol. Când nu mai am idei despre ce să scriu, acolo mă uit, în tavan. Punctul meu de vedere. Și astăzi, ceva mai devreme, fiind eu în criză de idei de articol de blog, am fixat cu insistență punctul respectiv, dar fără efect. De ce este un singur punct, vă întrebați? Pentru că pe restul suprafeței tavanului nu prea mă pot uita, că-i vechi și nevopsit și cu urme de țânțari morți, de pe vremea când aveam țânțari. Și gândindu-mă eu la cât de mizer e tavanul meu, iată că totuși, până la urmă, mi-a venit o idee: poate că n-ar strica să-mi instalez un tavan extensibil!

Am văzut un clip pe YouTube și am citit niște chestii interesante despre tavane extensibile, un domeniu practic nou pentru mine. Prima dată am crezut că e vorba de niște tavane care se pot ridica sau coborî, dar nu, este vorba despre niște tavane care sunt montate astfel încât să lase un spațiu între tavanul original și noua suprafață. Și arată superb. Ideea de bază este că având posibilitatea de a pune ce suprafață vrei tu în locul tavanului inițial, sky is the limit, cum spun americanii. Imaginați-vă o suprafață perfectă, fină, strălucitoare și reflectorizantă ca o oglindă. Clipul zice că nu mă voi mai uita niciodată la punctul meu fix de pe tavan la fel! Pentru că acum totul va fi strălucitor și curat, așa că va fi o plăcere să privesc în orice colț sau punct doresc.

Există câteva avantaje însemnate ale tavanelor extensibile. Nu trebuiesc revopsite. Niciodată. Nu se degradează. Nu se corojesc și nu li se ia vopseaua, nici culoarea sau strălucirea. Practic, nu au defectele celor clasice, acoperite de var și vopsea. Nu mucegăiesc și nu formează condens. Sunt rezistente la vapori și clor. Nu atrag praful și nici umezeala. Apoi, mai sunt câteva considerente de ordin și mai practic. Țineți minte acel birou cu tavan atât de înalt, încât iarna veșnic era frig? De ce să încălzești aerul de deasupra capului tău (evident, căldura tinde să urce, aerul cald fiind mai ușor), în loc să încălzești suprafața de aer care îți este utilă? Prin coborârea tavanului ceva mai jos, poți reduce consumul de energie (gaz etc) iarna. Dar ultimul și poate cel mai de seamă argument este cel estetic. Pentru că tavanul extensibil poate avea o mulțime de texturi, în care pot fi imprimate tot soiul de modele, obținându-se astfel o suprafață decorată uneori mirific, alteori subtil, deseori chiar artistic, după cum rezultă din imaginile alăturate.

Astfel de tavane extensibile se pot monta în orice tip de case, apartamente, birouri, camere de copii, hoteluri sau magazine. Dar mai presus de toate, ele sunt utile bloggerilor. Pentru că având unul deasupra capului meu, n-aș mai fi limitat la un singur punct pe care trebuie să-l privesc; atunci când aș ridica ochii spre tavan, peisajul mirific pe care l-aș vedea ar acționa ca o muză, iar pe blogul meu ar începe să curgă textele inspirate și frumoase. Păi nu?

Lăsând gluma la o parte, cred că pentru cine își permit, ele sunt o chestie foarte mișto.

Mai este SEO relevant în 2018?

Dacă ai un magazin online, cu siguranță că ai auzit de aceste trei litere magice: SEO. Iar dacă nu ai auzit de ele, atunci ai făcut foarte bine că ai intrat pe acest articol, deoarece SEO îți poate da o nouă perspectivă asupra impactului tău din spațiul virtual, lucru care se poate concretiza într-un număr mai mare de vizitatori și implicit clienți ai magazinului tău online. Despre ce este vorba? Optimizarea SEO însumează acele metode care fac ca site-ul tău să apară mai sus în rezultatele Google. Cum toată lumea folosește azi Google pentru a ajunge la informațiile dorite, este ușor de văzut de ce seo este un fel de piatră filozofală a oricărui webmaster sau posesor de site. De ce, atunci, unii critică aceste metode sau spun că nu mai sunt utile?

O scurtă istorie: pe vremuri, la începuturile internetului, locul motoarelor de căutare de azi era ținut de niște portaluri, între ele remarcându-se Yahoo, și de diverse directoare web, care țineau pur și simplu (de exemplu pe pagina principală) liste cu site-uri din diverse domenii, eventual sortate pe categorii. Așadar, dacă aveai nevoie de un site cu informații din domeniul medical, intrai pe portalul Yahoo și consultai lista de site-uri de la categoria medicină. Evident, pe măsură ce internetul s-a dezvoltat și numărul de site-uri practic a explodat, aceste liste de site-ri au devenit tot mai puțin satisfăcătoare, lucru la care a contribuit și faptul că Yahoo cerea o sumă de bani pentru ca site-ul tău să fie afișat de ei. Așa că doi studenți americani au speculat momentul și au creat un motor de căutare care lista site-urile în funcție de anumite cuvinte cheie și care indexa în baza lui de date orice site pe care îl găsea, în mod gratuit. Acest motor de căutare avea să se numească Google.

Fast forward în 2008: dă acum o căutare pe Google după cuvântul "medical". Vei găsi aproape 2 milioane de rezultate, și acestea sunt doar rezultate românești. Evident, Google a rezolvat o problemă pentru utilizatorul obișnuit, cel care caută informație, dar a creat o alta, pentru webmasteri, adică cei care oferă informația: cum să facă astfel încât site-ul lor să ajungă între primele rezultate, ideal pe prima pagină din Google. Și astfel s-a născut o întreagă industrie specializată pe așa ceva, industrie care se ocupă, bineînțeles, cu optimizarea seo.

N-o să te plictisesc cu explicații detaliate despre cum funcționează această industrie. O să mă rezum la un exemplu. La început, ca să te poată încadra în domeniul medical, Google se uita la articolul tău, să vadă câte cuvinte din sfera medicinei conține el. Asta i-a făcut pe unii care se ocupau cu SEO să abuzeze de așa-numitele cuvinte cheie, scriind într-o pagină pe care voiau să o urce cât mai sus deci zeci de ori, sau chiar mai mult, cuvintele respective, îngroșate, subliniate, cu fonturi mari etc. Cam cum aș scrie eu acum SEO sau optimizare seo, dar de zeci de ori. Uneori, ca să nu apară ciudat în ochii cititorilor obișnuiți, aceste cuvinte erau scrise cu culoarea fondului sau backgroundului. Asta le făcea invizibile pentru cititor dar vizibile pentru Google. Evident însă că astfel de tactici nu au ținut mult. Iar Google, în ai cărui algoritmi se investesc milioane de dolari, a început să taxeze și chiar să penalizeze aceste metode.

Și astfel se face că la ora actuală există o mulțime de informații contradictorii legate de SEO, care îl pot lăsa pe neofit nedumerit. Unii spun că SEO este mort sau periculos, alții că este util. Unii spun să faci un lucru, alții să te ferești de el. Care să fie adevărul? Ei bine, lucrurile încep să se clarifice dacă te uiți la două elemente: data articolului pe care îl citești și autoritatea celui care a scris articolul respectiv. În primul rând pentru că un articol din 2008 nu mai este neapărat valabil astăzi și în al doilea, pentru că pe internet există și experți seo serioși dar și ageamii sau diletanți (tocmai de aceea, e bine să apelezi la cineva cât mai serios, ca să nu te arzi).

Așa că într-un fel e adevărat: SEO, așa cum se făcea acum 10 ani, nu mai este neapărat o idee bună azi. Dar SEO ca principiu a rămas în picioare. Doar metodele s-au schimbat, rafinat sau perfecționat. La fel cum, în antichitate, niște homo sapiens au inventat roata, iar de atunci acesta și-a tot schimbat dimensiunea și cauciucurile, dar a continuat să fie folosită în fiecare secol, la fiecare mijloc de transport sau tracțiune pe sol. Iar motivul pentru care SEO, făcut cu cap, încă funcționează, este faptul că la o simplă căutare după "medicină", îți apar aproape două milioane de rezultate, pe care Google trebuie, fie că vrea, fie că nu vrea, să le sorteze după niște criterii. Criterii de care se ocupă și experții SEO.

Și, evident, în pofida schimbărilor de algoritm și a dinamicii acestui domeniu, SEO nu va dispărea decât atunci când Google (și prin extensie ideea de motor de căutare, oricare ar fi el) va dispărea. Adică, cel mai probabil, niciodată.

Evaluarea corectă a unui imobil

Dacă intri pe un site de anunțuri imobiliare, vezi o grămadă de apartamente la niște prețuri de Occident. Personal nu-mi explic cum speră proprietarii să le vândă, câtă vreme urcă prețurile undeva sus, în stratosferă, și înclin să cred că piața imobiliară de azi este o bulă care se va sparge în viitor, din cauză că foarte puțini dispun de banii necesari cumpărării unui apartament într-un oraș mare din România. Până atunci însă, dacă vrei totuși să-ți cumperi un apartament și ai nevoie să-i afli prețul exact, poți apela la un evaluator ANEVAR.

Ce este un evaluator ANEVAR? Un evaluator ANEVAR este, simplu spus, un evaluator imobiliar membru ANEVAR. ANEVAR este acronimul Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România. Această asociație a luat ființă în anul 2011, în baza Ordonanței Guvernului României nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea  nr. 99/2013, ca organizație profesională de  utilitate publică, fără scop patrimonial, din care fac parte evaluatorii autorizați care dobândesc această calitate, în condițiile prevăzute de actul normativ mai sus menționat. Este o definiție alambicată, luată chiar de pe site-ul oficial. Pe scurt: ANEVAR este numele care-ți garantează că firma adusă de tine să-ți facă evaluarea chiar se pricepe la așa ceva iar actele pe care ți le semnează au valoare în fața instituțiilor românești. Sigur, ANEVAR s-a născut recent, dar membrii ei au și câte 20 de ani de experiență în domeniu.

Practic, există o întreagă nișă sau business al acestor evaluatori, care se ocupă în special cu evaluari cladiri comerciale, deoarece societățile comerciale au nevoie de evaluări periodice ale clădirilor din componența lor, în vederea stabilirii corecte a impozitului pe clădiri, care se face periodic, cel puțin o dată la trei ani. Un astfel de evaluator îți va fi de folos și atunci când vrei să calculezi aportul clădirii la capitalul social al companiei sau când vrei pur și simplu să obții un împrumut de la o bancă, ca persoană fizică, și ai nevoie de stabilirea valorii exacte a proprietății pe care vrei s-o pui gaj (sau pentru a cărei modernizare vrei să iei credit etc).

În concluzie, evaluatorii imobiliari sunt specializați pe estimarea cât mai corectă a prețului real al unui imobil sau al unei clădiri, pentru că aceste informații sunt folosite de bănci sau de stat, de exemplu în cadrul impozitării persoanelor juridice. Și ca atare, atunci când vrei să realizezi o tranzacție imobiliară, chiar dacă nu ai firmă, poți apela la serviciile lor pentru a afla dacă prețul cerut de cumpărător este sau nu justificat. Concret, dacă vrei să iei un apartament în capitală, poți să-i faci o evaluare prealabilă, pentru a vedea dacă nu cumva apartamentul respectiv valorează doar pe jumătate, datorită de exemplu construcției vechi, ce stă să pice, sau din alte cauze pe care tu nu le știai, și astfel riști să-ți iei țeapă cumpărându-l.

Mai ales la cât au ajuns prețurile apartamentelor, poate că o astfel de evaluare merită.

Sfaturi pentru achiziția ușii potrivite

O ușă frumoasă, fie de interior, fie de exterior, este un element subtil ce poate face diferența între o cameră sau o locuință banală și una cu stil. De vreme ce de regulă închiriem sau cumpărăm o locuință cu ușile gata montate, tindem să le ignorăm, dar ele pot avea un efect dramatic asupra aspectului general al camerei sau apartamentului nostru. Dacă ești în postura de a-ți construi o casă de la zero sau de a schimba mobila și te gândești ce uși de interior și uși de exterior să îți cumperi, mai jos ai câteva sfaturi care te pot ajuta să faci o alegere mai bună.

Stilul ușii

Mai ales când vine vorba de usi de interior, trebuie avut în vedere ca acestea să se "asorteze" cu designul camerei, mobila și feelingul general. Cu alte cuvinte, degeaba îți cumperi o ușă de interior de lux, dacă alegi niște culori total nepotrivite cu cele pe care le au covorul și mobilierul, sau dacă stilurile ușii și ale mobilei nu sunt compatibile. Așa că primul lucru de care trebuie să ții cont când comanzi noua ușă este tocmai această potrivire perfectă cu camera sau holul unde vrei să o montezi. Pentru a sesiza eventualele potriviri sau dizarmonii, îți trebuie puțin simț estetic. În lipsa lui, nu te sfii să apelezi la opinia celorlalți membri de familie, a prietenilor sau chiar să ceri sfatul unor experți, după ce le-ai arătat în prealabil o poză cu camera unde dorești să o montezi sau după ce le-ai explicat ce mobilă vrei să cumperi pentru acea cameră.

Tipul ușii

Majoritatea dintre noi suntem obișnuiți cu uși clasice, care se deschid prin apăsarea pe o clanță și balansul ușii înspre înăuntru sau înafară, dar nu uita că există multe alte tipuri de uși, ce pot da un aer mult mai modern locuinței tale. De exemplu, există uși glisante, care alunecă de-a lungul peretelui, la stânga și/sau la dreapta. În afară de faptul că îți atrag privirea, ele sunt și practice, deoarece ocupă un spațiu minim chiar și atunci când se deschid larg. O astfel de opțiune are sens mai ales în cazul unor usi de exterior la comanda, dar există și uși de interior glisante. Un caz particular al ușilor glisante sunt așa-numitele uși de tip buzunar (pocket doors în engleză) care intră direct în perete, nu de-a lungul lui.

Materialul din care e construită ușa

Probabil cea mai scumpă și rafinată opțiune este cea a unor uși de interior sau exterior din lemn masiv. Lemnul a fost și va fi întotdeauna un material de mare clasă, ce se pretează la a fi folosit în aproape orice locuință și design, dar trebuie ținut cont de faptul că are și niște dezavantaje, cum ar fi rezistența scăzută la schimbări intense de temperatură și faptul că e inflamabil. Dacă dorești un material rezistent la apă și foc, poți opta pentru o ușă de exterior din metal sau o ușă de interior din sticlă, sau o combinație a acestor două materiale. Desigur, există și uși mai puțin pretențioase, din pal sau diverse alte materiale, care sunt mai ieftine.

Prețul ușii alese

Nu în ultimul rând, prețul este și el un element de care putem ține seama. Dar este un element care ne poate induce uneori în eroare. Specialiștii recomandă să nu ne cumpărăm cele mai ieftine uși de interior, deoarece prețul mic este cel mai adesea asociat cu o calitate proastă a produselor cumpărate. De exemplu, în cazul unei uși glisante, un preț foarte mic poate fi semnul unui material prost sau al unui număr de cicluri (de câte ori poți închide și deschide ușa până se strică) redus. Partea bună aici este că la ora actuală poți găsi pe net o mulțime de oferte pentru uși de toate tipurile, având astfel posibilitatea de a compara ușor prețurile și celelalte caracteristici, înainte de a plasa comanda finală.