De mici ne naștem și creștem cu anumiți idoli, cu anumite modele și cu anumite preferințe. De obicei, ca băieți, idolii își găsesc expresia în anumiți jucători de fotbal. Apoi, la pubertate, în anumiți cântăreți. Și aproape toți devenim, încă de mici, fani înfocați ai mărcilor pe care le avem prin casă (de exemplu, cumpără-i copilului tău un laptop ASUS și vei vedea cum în scurt timp se ceartă cu alții, susținând că ASUS e cea mai tare firmă de laptopuri). Dar, pe măsură ce timpul trece, gusturile și preferințele se distilează, se rafinează și se maturizează la rândul lor (hopefully), iar astăzi vă pot spune că, deși nu sunt fanul niciunui brand, una dintre firmele spre care privesc admirativ este Casio.
Casio este un concern japonez care produce diverse mărci electronice, poate cea mai cunoscută pentru celebrele calculatoare de buzunar. Admirația mea pentru firma asta se naște din multele elemente inovative ale produselor lor. Ceva mai puțină lume știe, de exemplu, că deși n-au scos niciodată un aparat foto de tip DSLR sau mirrorless, adică cu senzor mare, cei de la Casio au o gamă de aparate foto compacte, numită Exilim, care a "împins" industria foto înainte. De exemplu, Casio a scos primul aparat foto cu grosimea de 10 milimetri (când toți competitorii aveau 15-25 mm), primul aparat foto digital de 10 megapixeli și probabil primul și singurul aparat foto care poate captura peste o mie de cadre pe secundă. Dar, evident, nu putem vorbi despre Casio fără a aminti, măcar în treacăt, modelele lor de ceasuri care i-au făcut de asemenea renumiți.
Numai că eu nu vreau să vorbesc doar în treacăt de ele, pentru că, de fapt, ceasurile constituie al doilea subiect al articolului de față. Cred că societatea modernă de consum în care trăim ne face victime ale intereselor comerciale de tot soiul și că de multe ori produsele pe care le cumpărăm nu se ridică la înălțimea așteptărilor sau la nivelul la care au fost promovate. Iar ceasurile sunt un foarte bun exemplu în această direcție. Toată lumea știe că există ceasuri bărbătești și ceasuri de femei la prețuri exorbitante. Există firme producătoare, ca Citizen, ale căror ceasuri le găsim începând de la 700 de lei. Iar de ceasurile Rolex nici nu mai vorbesc. De ce? Pentru că, zice-se, aceste ceasuri sunt de lux, au forme mai stilizate, o curea mai artistică șamd, elemente ce pun în evidență masculinitatea, în cazul ceasurilor de bărbați, sau feminitatea, în cazul ceasurilor femeiești. Hmm... pe bune?
Serios acum: sau câteva mii de lei pe un ceas bărbătesc doar pentru că el arată mai nu-știu-cum? Nu vi se pare că, undeva, cineva vă prostește? Din punctul meu de vedere, un ceas este un instrument care îți arată ora exactă. Utilitatea lui se oprește exact aici, așa că nu ar trebui cocoloșit și ținut pe post de bibelou, ci folosit la a-ți arăta ora. De când s-au descoperit aplicațiile rezonante ale cristalului de curaț, orice ceas mai de doamne-ajută îți poată arăta ora exactă cu o precizie de un minut la 3 luni sau ceva de genul. În aceste condiții, dând o grămadă de bani pe un simplu ceas, când ai la dispoziție ceasuri barbatesti decente și accesibile, este pentru mine nu o dovadă de clasă și stil, ci una de prostie sau imaturitate.
Și de asta apreciez firma Casio. Pentru că au produse excelente, la prețuri decente. Da, există și ceasuri Casio scumpe sau foarte scumpe. Dar găsești și la 60 sau 70 de lei, adică un preț normal, onest pentru un ceas. Și partea bună este că sunt foarte elegante și la fel de precise ca ceasurile exorbitant de scumpe. Practic, Casio constituie o opțiune viabilă pentru un ceas care arată foarte bine, care e rezistent la șoc, care e sport, acvatic și cum vreți voi (au o întreagă tradiție și diverse linii sau game) și care este prezentabil, dar la un preț de bun simț comparativ cu competiția. Un lucru poate de ținut minte când vă căutați următorul model de ceas. Iar chestia cu ceasurile e valabilă și la celelalte produse ale lor.
Din păcate, nu prea sunt multe firme despre care să pot spune același lucru.
