La o căutare rapidă pe Google, observ că emisiunea MasterChef România continuă să ruleze și în prezent. Aparent, există oameni, în speță bărbați, pasionați de arta gătitului și care cred că o pot deprinde urmărind această emisiune. Sau poate, cine știe, sunt ca microbiștii: habar n-au de gătit, dar le place să se uite la alții cum își dau în petec. Sau cum gătesc ceva delicios. Oare te poți sătura doar privind aburii unei ciorbe sau ai unei fripturi prin ecranul de sticlă al televizorului, fie el cu tub catodic sau cu cristale lichide?
Dacă mă gândesc puțin, eu zic că nu. Și că, de fapt, apetența spectatorului pentru acest tip de emisiune provine din două lucruri: lipsa de alternative (care era o problemă cel puțin în 2012, când a început emisiunea) și dorința de a privi dramatizări televizate ale celor mai banale activități din viața omului simplu. De ce am un dinte împotriva acestei emisiuni? Păi să vedeți: merge omul acolo, i se dă să gătească ceva, după care este făcut cu ou și cu oțet, i se aruncă o mulțime de invective și este călcat în picioare, iar mâncarea lui aruncată pe jos - la propriu - pentru că vezi-Doamne are prea puțină sare sau prea mult piper. Pe bune?
În primul rând, femeile ca femeile, dar bărbații care merg la MasterChef sunt... bărbați. Adică din start pornesc cu un dezavantaj, că de regulă femeile fac pe gospodina casei. În al doilea, sunt bucătari amatori, nu profesioniști. Nu lucrează la restaurante, nu trăiesc din făcut mâncare. Iar majoritatea dintre ei nici măcar n-au urmat niște cursuri de bucatar pentru amatori. În al treilea rând, nu vreau să supăr pe nimeni, dar juriul este (sau cel puțin era, că acum nu mai știu) format din isterici. Să-ți faci un titlu de glorie din a spăla pe jos cu concurenții? Să le spui că scopul și plăcerea ta este să-i umilești ca pe ultimii oameni? Pricepeți acum ce-i atrage de fapt pe unii spectatori la această emisiune?
Dom'le, ca bărbat, dacă ți se pune în față o farfurie cu supă care nu-i suficient de sărată, nu te apuci să arunci cu ea pe jos și să-ți înjuri soția (sau bucătarul, na), spunându-i că nu e bună de nimic și că și-a ratat viața. Ci mai pui niște sare. Iar dacă e prea sărată, bei niște apă. Și dacă e prea arsă, o mănânci așa cum e, că ai alte lucruri mai importante de făcut decât să te opărești din cauza unei mâncări care n-a ieșit chiar așa cum sperai tu. Nu-i ăsta un capăt de lume. Și discutăm de viața privată. Că la un show televizat, dacă e să mă întrebați pe mine, gătitul ar trebui să fie un adevărat joc, iar activitățile de acolo niște activitati de team building care să le trezească participanților setea sau pofta de a găti mai bine pe viitor și să-i învețe câteva lucruri interesante și noi. Iar juriul și concurenții ar trebui să fie prieteni.
În sfârșit, ce am scris mai sus e cu trimitere la niște ediții de acum câțiva ani. Nu am idee cum e cu MasterChef-ul acum, că nu mă mai uit la televizor. Poate îmi spuneți voi. Dar, în caz că nu s-a schimbat mare lucru, știți cumva niște alternative mai sănătoase și mai atractive, de bun gust? În afara celei pe care v-am indicat-o eu, prin linkurilor anterioare. :)
