Anul trecut am primit cadou o bicicletă. Eu sunt un tip de oraș, relativ comod, care nu face ture de stadion în fiecare zi, pentru a se menține. E adevărat că nici n-am nevoie, având o constituție atletică, dar ideea e că în ultima vreme am dus o viață preponderent sedentară. Iar bicicleta a fost unul dintre lucrurile pe care nu le-am avut niciodată în copilărie. Am avut patine de gheață, patine cu rotile dar n-am avut bicicletă. Țin minte că o singură dată m-am dat pe o bicicletă a unui prieten bun, și atunci am constatat că cu cât pedalezi mai repede, cu atât îți ții mai bine echilibrul. Asta când eram copil. Ei bine, anul trecut am învățat să fiu copil din nou.
Cei care consideră că bicicleta este rezervată strict celor mici sunt pur și simplu ignorați. O bicicletă poate fi utilizată la orice vârstă și îți schimbă complet perspectiva asupra vieții. Adică îți deschide practic un nou mod de a vedea lucrurile și chiar de a trăi. Înainte, o simplă distanță de 1 km în orașul tău însemna fie mers cu mașina, cu aglomerația din trafic și consumul de rigoare, lipsa spațiilor de parcare sau tolerarea taximetristului, ori așteptarea după mijlocul de transport în comun, fie mersul pe jos, cu oboseala și transpirația de rigoare. Acum, poți lua bicicleta și ajungi în trei minute, lejer. Fără bicicletă, drumul de 20 de minute de la job acasă înseamnă clipe pierdute sau momente de plictiseală. Cu bicicleta, ele înseamnă sport și destindere. Iar dacă trece o zi și n-ai dat o tură pe afară, simți că ești incomplet.
Sigur, eu locuiesc într-un orășel de provincie, iar într-un oraș aglomerat bicicleta se poate dovedi deseori chiar mai utilă și mai rapidă decât mașina, și în plus nu consumă nimic. Dar chiar și pentru cineva de la țară, o bicicletă este un mijloc neprețuit de a te simți bine, făcând totodată condiție fizică și păstrându-ți sănătatea. Dacă n-ați avut niciodată una, nu știți ce pierdeți. Eu am fost așa de entuziasmat de a mea, încât i-am propus și mamei să se gândească la varianta asta. Mama face naveta 5 km de acasă la job și are abonament la autobuze, care nu sunt așa dese. Problema e că drumul până la ea e în pantă, așa că mă gândesc la varianta unei biciclete electrice, care să o ducă automat la deal, lăsându-i posibilitatea de a pedala când dorește. Unele sunt foarte mici, chiar pliabile, și foarte drăguțe. N-ai nevoie de permis.
Singurul dezavantaj al bicicletei, și aici includ bicicleta electrică, este că peste iarnă nu prea ai ce face cu ea - eu am ținut-o pe tușă. La fel și în zilele cu ploaie torențială, aici avantajul unei mașini este net. Dar pentru restul anotimpurilor, când este vreme frumoasă, nimic nu se compară cu pedalatul în aer liber, sub cerul senin.
